luni, 19 aprilie 2010

Cantecul pietrei

Retele gaussiene si portelanuri ciobite
Locuri ce duc spre neantul 'azul'
Un cantec pagan din corzi de vioara
Si plang si rad , azur la amurg...

Copaci fara luna si vise de nori
Tacere marunta si zgomot in zori
Mireasma pastel pe rochia prea lunga
Si curge si curge ca sa nu planga.

Copila uitata in haine de piatra,
Cade mereu spre al lumii ascend
Si canta mereu un cantec de iasca:
"Azur la amurg, sufletul meu..."

Un comentariu:

  1. Azur-la -amurg imi pare tare rau pentru drama traita,
    nu am stiut absolut nimic desi de prima oara de cand ti-am citit blogul am" citit" tristetea ta.
    ma simt onoarata ca m-ai rugat as scriu ceva pentru sufletul tau bun si sper ca, in visele tale, ingerii cei buni sa te sarute.
    Nu uita nicioadata ca moartea este pana la urma doar un zbor pana la stele.
    cu drag,
    bogdanahelp

    RăspundețiȘtergere