Daca as scrie pe lumi de gheata oare ai intelge domnita ca lumea nu se termina cu impartirea lui doi la un numar ce pare irational? Daca ti-as spune ca rationalul din tine a atat de singur si de placut lui insusi incat ar trebui sa ramana mereu asa? Aminteste-ti de o figura perfecta cu laturi egale...linia ce le uneste extremitatile e primul numar irational gasit, primul din cele ce aveau sa vina..La fel esti tu acum, gheata si foc in irationalul ce s-a disipat in fumul parfumat al florii de castan.
Privesti de pe inaltimea casei tale o lume ce pare acum schimbata si nu ai putea sa intelegi ce s-a distrus. Ai mai urcat aici si ai privit lacul in alte dati... acum privirea iti e impaienjenita de ganduri si lacrimi ,ce ai vrea sa le faci una cu apa imensa din fata ta si ai rupe bucati murdarite de culorile liniei cu care ai fost legata pentru atat timp. Ai vrea sa ploua nopti si nopti pentru tine, sa uiti lumile ce le-ai construit si podurile ce le-au legat pe ele in cel mai misterios fel pe care l-ai intalnit. Ai vrea acum sa fie neant in ochii tai ...uitare de sine ...
Cand apele se vor linisti as vrea sa pot sa iti spun ca tu esti cel mai important lucru pentru microunivers , tu impreuna cu tine sunteti perechea perfecta, punctul luminos suprapus peste milioane de stele alaturate... tu impreuna cu tine in irealitatea ce te inconjoara. Intinde-mi mana si priveste-ma...am spart castele in vremuri tulburi si am privit cum in urma mea ard cetati... am plecat dezbinata ca sa desenez apoi pe nisipuri cercuri ale vesniciei, promisiuni ale unei intelegeri supra reala ...M-am imbracat in cuvinte si amurguri de azur plumburiu...dar am ramas mereu copilul dansand pe margini de infinit...
Poate pentru prima data eu sunt cea care poate sa deseneze pentru alti ochii o iluzie a unui castel in care sa primesti alte imagini colorate... poate acum e momentul in care timpul se invarte intr-un alt hiperplan...acela in care eu inapoiez in nuante si sunete nepricepute ceea ce candva am primit ca o simfonie a lotusului pur... Primeste bucatile mele de sticla ca promisiunea vie ca ploaia se va avanta din nou peste tine si soarele va venii apoi sa se joace in pletele tale aurii....
