duminică, 21 iunie 2009

Azi e randul numarului 7...

Nu e o coincidenta ca azi am facut prima postare...azi sunt 7 luni de cand o parte din sufletul meu a murit, 7 luni de delir si valtoare...
Pentru ca azi eu fac primul pas, vreau sa impartasesc cu voi un ciob din visele mele sparte... Eu sunt Mayya...eu imi sunt mie tristete, utopie, delir, vis si zambet...Iar azi acesta e darul meu pentru voi,darul meu pentru un inger:
"Pentru ca te iubesc, pentru ca nu esti aici, pentru ca plang, pentru ca eu sunt fata care zambeste trist cu atat mai putin sa rada, pentru ca utopia cuprinde toate lucrurile pe care eu le vreau, pentru ca nu respir decat gol, pentru ca ma cufund in eter, pentru ca vreau sa nu mai respir deloc, pentru ca imi vreau sufletul linistit, pentru ca nu pot sa traiesc, pentru ca am incercat sa uit, pentru toate zilele ce s-au dus, pentru toate sufletele pe care le-am calcat, pentru toate sufletele ce m-au calcat, pentru sansa pe care mi-ai furat-o, pentru inima pe care ti-am dat-o, pentru delirul in care traiesc, pentru spatiul director al vietii mele, pentru eternul infern fara tine, pentru gandurile ce nu mai incap, pentru reprezentatul clasei omului trist, pentru abruptul vietii, pentru sinceritatea mortii, pentru tanjirea sfarsitului, pentru toate, ,,,pentru tine....scriu..."