Intelegere 1.1

                Azi timpul curge altfel...am ales alt loc pentru a reflecta la lucruri ce par a nu se fi intamplat niciodata in aceasta viata. Ma trezesc intrebandu-ma daca lucrurile s-au intamplat asa cum imi amintesc eu sau au fost doar vise despre care nu a auzit nimeni niciodata...

                O intalnire cu un vechi prieten a facut timpul sa se intoarca din nou, curgere ce nu a mai fost perturbata de ceva vreme... dar in cafeneau plina de fum el a reusit sa scoata la iveala lucrurile la care evit sa ma gandesc de mai bine de un an... De ce nu dau voie lumii sa se vada prin ochii mei asa cum se vede ea...de ce o restrang la puncte opace care se complac in normalitatea zilei?

                Stiu din zorii zilelor ca vad lucrurile putin altfel...deficienta vederii ca om a dus poate la un alt fel de vedere... mintea a dezvoltat ceea ce ochii nu puteau sa perceapa...un alt fel de simt. Exista unele documentari pentru acest fenomen, dar nimeni nu a reusit sa demonstreze ca el exista in adevar.

                Prin ochii mei sunetele se impletesc cu imagini si culori, amalgam de picaturi de diferite clase... Nu pot sa neg acest lucru, desi uneori imi distorsioneaza realitatea in feluri care ma fac sa par ca nu apartin acestei lumi...Putini sunt cei care au reusit sa treaca aceasta bariera inspre adevaratul eu ... Problema mea colorata a dus insa la alte distorsiuni, iar singura mea iesire a fost stiinta, singurul loc unde sunt capabila sa ordonez lucrurile pe categorii, unde eu detin controlul atata asupra imaginatiei cat si asupra regulilor... Cand ies pe usa stiintei ma asteapta din nou gradina in care pomii uneori sunt rosii, daca pasarile ce le stau pe ramuri vor ca ei sa fie asa...

                Intelegi acum de ce am incercat sa neg aceste lucruri? Ele ajung sa te inebuneasca si sa uiti care trebuie sa fie conduita ta in realitatea sociala a timpului nostru...asemenea surpare a fundamenelor nu e mereu de apreciat...

                Poate acesta e  noul ton al celor ce vor fi scrise, confesiuni despre ceea ce am incercat sa neg ca sa ma integrez intr-un tipar care acum cred ca nu imi face cinste si care ma stie diferita lui...care nu a ajuns sa ma imbratiseze pe deplin avand constiinta ca ii sunt straina...

                Trebuie sa inchei cu o multumire...celui care m-a invatat cum sa amestec realitatea cu mine insumi, celui care ma accepta asa cum sunt si nu in ultimul rand celui care a reusit sa deschida usa de mult inchisa spre darurile mai putin obisnuite din mine.