Oceanul...

As fi vrut sa te uit, sa te ascund intr-o cutie de cercei si sa te las acolo… sa te deschid atunci cand pot eu… cand pot sa te privesc din nou…Dar viata asta nu e asa…sufletele nu se ascund in cutii de chibrituri si evitarea nu e arma ce vrei sa o alegi pentru drumul tau…

Iti aud vocea din nou… Am si uitat cum era ea… poate putin ragusita, amara pe alocuri… vocea ta ca un ocean rece… adanc si inselator… Candva am asteptat eternitati ca sa te revad.. acum cred ca m-ai lasat sa te astept prea mult. Acum vrei sa te intorci? Imi asezi din nou alte si alte panze de paianjen …fire colorate pe care sa navighez…Fire ce nu duc niciodata la o destinatia…Poate la un aer mai rar..un aer al inaltimilor..Dar am aflat ca mereu la destinatia aceea ajung singura.. tu nu ma astepti niciodata la capat.. Undeva pe drumul negru te pierd mereu…si ma ratacesc iar si iar in paduri magice…dar am incetat sa te mai chem, am incetat cumva sa mai tresalt …Ceva a incetat sa bata pentru tine…

Imi spui cuvinte de undeva departe, nu vad decat culori, nu inteleg… nu pot duce..e un delir..un haos ce incerci tu sa faci aici.. Ai farmitat rand pe rand fiecare bucata de sticla colorata pe care ti-am daruit-o…In schimbul lor mi-ai dat alte bucati, cadouri venite din lumi inchise … Sti candva am citit pe un afis ca “linistea astupa goluri”.. Imi parea atat de absurda afirmatia aceasta… si totusi tacerea ta a astupat cumva golul ce l-ai lasat… Unde vrei sa te intoci acum? Vocea ta nu mai are ecou in camaraile mele modeste… Nu te-am uitat…Tu ai golul cel mai special…dar a ramas doar golul.. A ramas nimicul si apa albastra din jurul lui…Nu te-am putut inchide niciodata intr-o cutie magica, dar te-ai inchis singur in molcomitatea banalului, in cotidian si ti-ai scuturat aripile de praful ce te facea sa zbori..

Cumva se apropie momentul de ramas bun, momentul in care o sa stim amandoi ca nu ne vom mai vedea decat poate atunci cand ceea ce suntem acum va fi doar o amntire patata, ca o poza tinuta prea mult in caseta cu amintiri.. . Daca vei citi candva asta vei face ceva? Vei incerca sa repari, sa lipesti ceea ce ai lasat sa se rupa? Vei mai aduce vreodata fericirea in zilele de joi?